toate brand-urile, mai mari sau mai mici, se zbat sa iasa din criza, sa supravietuiasca in criza sau, in cazuri fericite,  sa iasa “nesifonate” din criza.

si in perioada asta, cred ca oamenii din marketing sunt cei mai solicitati si stresati si lucreaza pe branci pentru a gasi o solutie la problema “ce ne facem cu criza?”

plecand de la post-ul asta, am stat putin sa ma gandesc la toata povestea cu “hai sa dam ceva in plus, hai sa le oferim oamenilor un alt motiv sa ne  cumpere ca sa ne mentinem pe linia de plutire.”

in ceea ce priveste initiativele Saptamana Financiara si Financiarul, sunt perfect de acord cu observatiile din post-ul mentionat. intr-adevar, strategia (zic eu) are capacitatea de a “produce” mai multi cumparatori. problema e insa ca numar cumparatori nu este egal cu numar cititori, in conditiile unei astfel de campanii. Publicatiile amintite sunt evident unele de nisa. Si solutia lor impotriva crizei a fost sa ofere “un ceva” care ar putea interesa pe toata lumea, sau cel putin care se adreseaza maselor. Deci solutia a fost, pe scurt: hai sa ne scoatem din criza scotandu-ne din nisa. Omul care pana la punerea in practica a acestei strategii nu a cumparat SF fiindca nu era interesat de informatiile din publicatie si nu facea parte din publicul tinta, n-o sa cumpere nici acum SF ca sa citeasca SF ci ca sa citeasca acel “ceva” care vine la pachet cu el. Si nu o sa fie niciodata in publicul tinta al SF, ci in publicul tinta (foarte numeros, cel putin in teorie) al acelui “ceva.”  Deci, desi in esenta e cu + strategia asta (creste numarul de cumparatori), in ceea ce priveste scopul/rolul SF, e cu “0″ daca nu chiar cu “-”. Rolul oricarei publicatii e sa informeze, dupa cum bine se stie. Rolul unei publicatii de nisa e sa ofere informatii corecte si pertinente legate de anumite aspecte punctuale, in cazul SF astea fiind  mediul de afaceri, ecomonie, finante-banci etc.

Dupa mine, strategia cu enciclopedia e una impotriva rolului. Pentru ca publicul tinta si mai ales, publicul cumparator rezultat in urma strategiei o sa cumpere SF si o sa citeasca enciclopedia, care nu ofera informatii nici despre mediul de afaceri actual, nici despre economia actuala si tot asa.

Dar ca solutie de criza, e o strategie care functioneaza foarte bine.

Bun, spuneam ca m-am gandit si eu putin la treaba asta cu marketing-ul de criza. Si eu daca as fi pusa (ceea ce foarte probabil nu se va intampla niciodata din multe motive, unul fiind ca criza asta n-o sa dureze forever) in situatia de a veni cu o strategie de marketing de criza, as face asa:

1. M-as duce la biserica sau macar in fata vreunei icoane pe care o am prin casa si as spune: “Doamne, iarta-ma ca ma voi folosi de copiii tai fara de pacat ca sa duc la indeplinire sarcinile mele lumesti, dar daca lui Noe i-ai spus cum sa supravietuiasca atunci cand ai adus potopul pe pamant, mie nu mi-ai spus cum sa supravietuiesc cand ai adus criza. Asa ca fac si eu ce pot, Doamne. Amin.”

2. As pune la punct o campanie care mizeaza pe faptul ca cei mici nu stiu ce e aia criza, nu inteleg fenomenul, nu-i inteleg implicatiile, insa sunt si ei afectati de ea. Pentru ca mama si tata refuza sa le mai cumpere atat de multe dulciuri ca inainte (sau nu le mai cumpara pe cele pe care copiii lor le prefera si care, in (minim)majoritatea cazurilor, sunt cele cu preturi mai maricele).

3. As face un parteneriat cu o companie producatoare/distribuitoare etc de dulciuri (eventual as merge pe cea mai cautata ciocolata-in Romania, cred eu ca e Milka) si as oferi produsul meu alaturi de o ciocolata, o punga de napolitane, o cutie de bomboane si ce mai mananca cei mici. De preferat ar fi sa ofer un produs care costa mai mult (sau la fel) ca produsul meu la pretul celui din urma, ca altfel e cam degeaba si strategia isi pierde cel mai important element, impactul psihologic asupra cumparatorului.

4. As propune sa se bage bani si in niste advertising (o reclama, niste bannere, flyere, btl prin scoli si gradinite sau magazine de articole pt copii, hipermarketuri etc) care sa mearga pe ideea : Copilul tau nu stie ce e criza. Nu-l lasa sa afle! sau Copiii pun multe intrebari la care nu stii sa raspunzi. Nu-i spune ca criza inseamna ca nu mai poate sa se bucure de dulciurile preferate! sau Nu-i spune copilului tau ca criza inseamna ca nu are voie sa se bucure de ce ii place! sau “Exista unele intrebari la care copiii tai trebuie sa afle raspunsul cand “o sa creasca mai mari.” Lasa-ti copilul sa invete ce e criza din cartile de istorie si nu din experienta copilariei! sau ca sa fie si mai dur-poate: Tie, copilaria in comunism ti-a lasat un gust amar si o ura pentru privatiuni. Copilaria in criza poate avea aceleasi efecte. Ai grija de copilaria celui mic! (or smth like that).

Si brand-ul/produsul  iese din criza, mizand chiar pe criza si pe efectele ei negative, ceea ce mie mi se pare “cool” si mai mult, face si un lucru bun, oferind dulciuri copiilor (da, stiu, strica dintii deci de fapt e un lucru rau…oh, can it, kids eats sweets like there’s no tomorrow and u know it and also enable it).  Bineinteles, nu se potriveste oricarui produs, dar eu am pornit de la exemplele unor publicatii si pentru ele treaba cu dulciurile e potrivita.

Later Edit (/Disclaimer): Am pornit de la ceva si am ajuns la alte lucruri.

1. Nu stiu daca strategiile respective target-eaza iesirea din criza. dar in viziunea mea, chiar daca nu sunt, se preteaza ca astfel de strategii.

2. Post-ul asta urmareste de fapt expunerea ideii personale de strategie de criza:)

care nu au inteles absolut deloc (in opinia mea) ce li se cerea. am dat peste treaba cu prima editie a olimpiadei 2.o azi, din intamplare. aici. task-ul e in felul urmator:  generarea de  mesaje de relatii publice prin intermediul insemnarilor de pe blogurile proprii, respectiv mesajelor transmise prin intermediul conturilor de twitter. informatiile care vor sta la baza mesajelor concepute de catre participanti vor fi furnizate de catre KFC Romania, prin intermediul blogului KFC Romania.

bun, competitia s-a terminat pe 14, din cate am citit. de fapt, pe 14 ar fi trebuit anuntati castigatorii. eu una n-am gasit nimic legat de castigatori pe site azi, in schimb despre competitori, da.

si m-am mirat, enervat, crucit, intrebat din nou CUM?  si alte chestii. nu mai stau sa citesc iar si sa selectez citate, cititi si voi cat puteti, cat aveti chef si mai ales, cat va permite imunitatea la banalitati cum au inteles oamenii task-ul si cum l-au dus la (buna?!) indeplinire. aici.

de fapt, de ce scriu asta: cu ocazia trebusoarei cu olimpiada 2.0 si KFC, mi-a venit o idee de reclama pt KFC, care a pornit ca am citit la unul din bloggerii inscrisi ca e wireless in KFC (in Bucuresti, preuspun).

n-am avut rabdare, chef etc sa ma chinui iar cu Paint-ul si Ai-ul si sa iasa ceva penibil pentru ca sa fiu nevoita sa dau explicatii ca sa se inteleaga ce mesaj transmit, asa ca o sa zic direct explicatiile:

Reclama KFC (pt TV, web, cred ca merge si outdoor)

slide 1: tip alearga prin gara de nord cu bagajele, trece pe langa kfc dar e cu ochii pe panoul de “plecari” pe care se vede ca e ora 11.55 si ca primul tren care pleaca e in directia Brasov (sa zicem), la 11.58. se vede ca mai tarziu, la 12.30, mai e un tren catre brasov.

slide 2: acelasi tip alearga in directia opusa, spre casa de bilete, iar trece pe langa KFC.

slide 3: acelasi tip asezat la masa in KFC, mancand si avand laptopul in fata, mess-ul deschis, pe ecran se vede o fereastra de la mess deschisa si mesajul trimis de tip: iubito, am pierdut trenul ca a trebuit sa termin un raport la munca. vin cu urmatorul. e la 12.30.

si sloganul KFC:  finger lickin’ good! (ma gandesc si la un text/copy in romana, dar deocamdata merge si numai sloganul)

daca ar fi reclama cu copy-ul in engleza, as zice:  it’s not about the “fast,” it’s about the food. KFC. train-missin’ worthy. finger lickin’ good.

If “time stood still”
why is it that we’re getting older?

If “it’s God’s will”
Why are there Men giving the order
to kill?

If “nothing lasts forever”
Then why on earth all this endeavour?

If “all good things come to an end”
Why do we try to mend and mend and mend
all that is broken or bent?

If “love is all you need”
Why is it that to love goodbye we often bid?

If “life’s not fair”
Why is it that our life we want to share?

If “it’s God’s will”
Why are there Men giving the order
to kill?
If “the truth hurts”
Prepare to feel

sunt cateva chestii pe care nu le suport si pe care nu le fac niciodata, fara sa am vreo alta explicatie pentru asta in afara de “pur si simplu nu imi place.”

printre ele:

-nu folosesc niciodata emoticon-ul de pupat

-nu zic niciodata (pe mess, la telefon etc) “te pup” sau “te-am pupat”

-nu raspund niciodata cu “si eu” dupa ce altii imi zic “te pup” sau “te-am pupat”-prietenii s-au obisnuit deja si stiu ca nu imi place, asa ca nu se supara atunci cand raspunsul meu la “te pup”-ul de la sfarsitul conversatiei este “ok, pa-pa”

-nu suport statusul “@work”

si aici vroiam sa ajung. sunt unii care de dimineata pana seara, au statusul asta. mai putin o juma de ora-o ora pe la 1-2 dupa-masa cand au altul: “launch.”

fratioare/surioara, launch inseamna lansare, nu pranz!!! si ma indoiesc ca oamenii aia lanseaza cate ceva in fiecare zi la 1-2, ca sa zici ca nu ma prind eu ca de fapt ei dau ok-ul la vreun site, revista, comunicat de presa, produs etc.

dar nu sunt astia cei mai tari. cei mai tari sunt aia care in pauza de masa isi pun statusul “launch brake.” din nou, fratioare/surioara, pauza e “break.” brake ala de-l folosesti tu e frana. deci tu esti mai smecher decat aia cu launch. tu esti ze boss, esti ala care pune frana la elanul si talentul alora de vor sa lanseze.

eu le-as zice asa: No soup for you! during your launch brake.