Scrisoare deschisa catre Academia Suedeza

Stimata Academie Suedeza,

Am aflat astazi din presa din Romania ca ati hotarat sa acordati Premiul Nobel pentru Literatura in baza vietii pe care cei propusi au dus-o si nu in baza talentului literar. Nici nu stiti ce bucurie ati facut tuturor romanilor prin aceasta hotarare. Mai ales ca astazi, 8 octombrie 2009, presa din Romania a anuntat, printre altele, ca „Viata in Romania i-a adus Hertei Muller un Premiu Nobel pentru Literatura.” Nu va puteti imagina cati romani au izbucnit in lacrimi in momentele acelea.

Auzind acestea, as indrazni prin prezenta scrisoare sa va rog ca anul viitor sa-mi dati mie Premiul Nobel pentru Literatura. Sau macar o parte din el, fiindca viata mea in Romania nu este asa grea cum a fost cea a doamnei Muller. Dar in Romania e criza acum (si nu doar economica), oamenii sunt concediati pe capete, altii nu-si gasesc de munca, companiile dau faliment, Guvernele se destrama. Si e greu. Sa traiesti in Romania. Asa ca daca se poate, in 2010, v-as ruga sa ma luati in considerare pentru Premiul Nobel pentru Literatura.

Sau  cum am mai mentionat, pentru o parte din el. Am chiar si un pic de talent scriitoricesc, zic unii. Uneori ii cred. Dar nici nu conteaza asta. Conteaza ca am o viata cam grea in Romania.

Si as mai avea o rugaminte, stimata Academie: daca pe mine nu ma veti lua in considerare, as vrea macar sa luati in calcul drept candidati pentru Premiul Nobel pentru Literatura copiii din casele de copii din Romania sau familiile cu mai mult de 2 copii ai caror parinti si-au pierdut locul de munca.  Pentru ca ei au viata mult mai grea decat a mea aici in Romania si nici nu stiti ce mult i-ar ajuta banii pe care ii oferiti dumneavoastra ca premiu. Diploma si medalia puteti sa le pastrati, nu au romanii ce face cu ele.

Cu respect,

un roman care a vrut sa sparga televizorul pe 8 octombrie 2009

Pentru cei care au avut norocul sa nu deschida TV-ul azi sau sa nu aiba timp sa se uite, sa explic:

Herta Muller, scriitoare germana nascuta in Romania, a castigat Premiul Nobel pentru Literatura, premiu oferit de Academia Suedeza. Si toata presa a inceput sa vuiasca: „o romanca a castigat Premiul Nobel pentru Literatura,” „Nobel pentru o romanca” si tot felul de variante de titlu care mai de care incercand sa scoata ochii ca „e romanca.”

Si n-am putut sa ma abtin. Oameni buni, Herta Muller nu e romanca, e doar nascuta in Romania. Apartenenta la o tara si identitatea nationala pe care si-o asuma un om nu au nicio legatura cu locul unde s-au nascut. Intr-adevar, dupa Nae Ionescu (la a carui viziune ader), apartenenta nationala e de doua feluri: teritoriala, asupra careia persoana in cauza nu detine controlul si nu o poate influenta in niciun fel (si aici intra originea, locul in care te-ai nascut sau in care traiesti) si emotionala (nu mai stiu daca asta era termenul folosit de Nae Ionescu), care presupune asumarea voita a unei identitati nationale si (total sau partial) a elementelor care compun aceasta identitate.

Pentru Herta Muller, apartenenta nationala nu mai exista. Si pe vremea cand exista, a fost doar teritoariala, dupa cum singura afirma, citata fiind chiar de catre cei care au pus cu o mandrie prosteasca si nelalocul ei titlurile alea. Deci nu, nu o romanca a castigat Premiul Nobel pentru Literatura.

Cat despre treaba cu „viata in Romania i-a adus Premiul Nobel pentru Literatura,” mai are rost sa explic? Nu e evident ca nu viata in Romania, nu prin ce a trecut ea in Romania i-au adus Hertei Muller Nobel-ul. Sunt multi care au avut o viata ingrozitoare in Romania, poate mai grea decat a doamnei Muller, poate terifianta, dar care nu au luat vreun Nobel pentru Literatura. pentru ca nu viata in romania i-a adus premiul. ci talentul ei de a pune in cuvinte experientele din romania, capacitatea si forta de care a dat dovada in a transforma viata respectiva in fictiune. pentru fictiune a primit Nobel-ul, nu pentru viata. pentru talent, pentru emotia capabila sa o transmita, pentru povestea vietii, dar nu pentru viata pe care a dus-o in romania.

un om analfabet care (sa zicem, ipotetic) a trait aceeasi viata in romania ca si Herta Muller nu ar avea cum sa primeasca Nobel-ul pentru Literatura, pentru ca nu stiu sa scrie.

oameni buni, fiti seriosi! si lasati incercarile penibile de a transmite mesajul „uite dom’le ca se poate si la noi.” Shame on you!

Later Edit: ca sa nu mai zic ca vreunul din prietenii scriitori (nemti, sa zicem, ca e the safest bet) ai doamnei Muller, stiind despre viata pe care a dus-o aceasta in Romania, putea sa scrie o opera avand drept subiect o astfel de viata. si daca se intampla sa dea dovada de mai mult talent sau de o forta mai mare de a transmite mesajul scrierii, putea la fel de bine sa ia Nobel-ul pentru literatura. viata pe care Herta Muller a dus-o in tara asta nu ar fi avut nicio relevanta daca ea nu ar fi ales drept refugiu si supapa de defulare literatura. daca modul ei de a aborda experientele traite in Ro nu ar fi fost expunerea lor intr-o forma literara.

Later Edit2: recunosc, nu stiu cine e Costel Busuioc, dar cititi si aici despre toata treaba mediatica legata de Nobel-ul luat de Herta Muller.

marketing de criza

toate brand-urile, mai mari sau mai mici, se zbat sa iasa din criza, sa supravietuiasca in criza sau, in cazuri fericite,  sa iasa “nesifonate” din criza.

si in perioada asta, cred ca oamenii din marketing sunt cei mai solicitati si stresati si lucreaza pe branci pentru a gasi o solutie la problema “ce ne facem cu criza?”

plecand de la post-ul asta, am stat putin sa ma gandesc la toata povestea cu “hai sa dam ceva in plus, hai sa le oferim oamenilor un alt motiv sa ne  cumpere ca sa ne mentinem pe linia de plutire.”

in ceea ce priveste initiativele Saptamana Financiara si Financiarul, sunt perfect de acord cu observatiile din post-ul mentionat. intr-adevar, strategia (zic eu) are capacitatea de a “produce” mai multi cumparatori. problema e insa ca numar cumparatori nu este egal cu numar cititori, in conditiile unei astfel de campanii. Publicatiile amintite sunt evident unele de nisa. Si solutia lor impotriva crizei a fost sa ofere “un ceva” care ar putea interesa pe toata lumea, sau cel putin care se adreseaza maselor. Deci solutia a fost, pe scurt: hai sa ne scoatem din criza scotandu-ne din nisa. Omul care pana la punerea in practica a acestei strategii nu a cumparat SF fiindca nu era interesat de informatiile din publicatie si nu facea parte din publicul tinta, n-o sa cumpere nici acum SF ca sa citeasca SF ci ca sa citeasca acel “ceva” care vine la pachet cu el. Si nu o sa fie niciodata in publicul tinta al SF, ci in publicul tinta (foarte numeros, cel putin in teorie) al acelui “ceva.”  Deci, desi in esenta e cu + strategia asta (creste numarul de cumparatori), in ceea ce priveste scopul/rolul SF, e cu “0″ daca nu chiar cu “-”. Rolul oricarei publicatii e sa informeze, dupa cum bine se stie. Rolul unei publicatii de nisa e sa ofere informatii corecte si pertinente legate de anumite aspecte punctuale, in cazul SF astea fiind  mediul de afaceri, ecomonie, finante-banci etc.

Dupa mine, strategia cu enciclopedia e una impotriva rolului. Pentru ca publicul tinta si mai ales, publicul cumparator rezultat in urma strategiei o sa cumpere SF si o sa citeasca enciclopedia, care nu ofera informatii nici despre mediul de afaceri actual, nici despre economia actuala si tot asa.

Dar ca solutie de criza, e o strategie care functioneaza foarte bine.

Bun, spuneam ca m-am gandit si eu putin la treaba asta cu marketing-ul de criza. Si eu daca as fi pusa (ceea ce foarte probabil nu se va intampla niciodata din multe motive, unul fiind ca criza asta n-o sa dureze forever) in situatia de a veni cu o strategie de marketing de criza, as face asa:

1. M-as duce la biserica sau macar in fata vreunei icoane pe care o am prin casa si as spune: “Doamne, iarta-ma ca ma voi folosi de copiii tai fara de pacat ca sa duc la indeplinire sarcinile mele lumesti, dar daca lui Noe i-ai spus cum sa supravietuiasca atunci cand ai adus potopul pe pamant, mie nu mi-ai spus cum sa supravietuiesc cand ai adus criza. Asa ca fac si eu ce pot, Doamne. Amin.”

2. As pune la punct o campanie care mizeaza pe faptul ca cei mici nu stiu ce e aia criza, nu inteleg fenomenul, nu-i inteleg implicatiile, insa sunt si ei afectati de ea. Pentru ca mama si tata refuza sa le mai cumpere atat de multe dulciuri ca inainte (sau nu le mai cumpara pe cele pe care copiii lor le prefera si care, in (minim)majoritatea cazurilor, sunt cele cu preturi mai maricele).

3. As face un parteneriat cu o companie producatoare/distribuitoare etc de dulciuri (eventual as merge pe cea mai cautata ciocolata-in Romania, cred eu ca e Milka) si as oferi produsul meu alaturi de o ciocolata, o punga de napolitane, o cutie de bomboane si ce mai mananca cei mici. De preferat ar fi sa ofer un produs care costa mai mult (sau la fel) ca produsul meu la pretul celui din urma, ca altfel e cam degeaba si strategia isi pierde cel mai important element, impactul psihologic asupra cumparatorului.

4. As propune sa se bage bani si in niste advertising (o reclama, niste bannere, flyere, btl prin scoli si gradinite sau magazine de articole pt copii, hipermarketuri etc) care sa mearga pe ideea : Copilul tau nu stie ce e criza. Nu-l lasa sa afle! sau Copiii pun multe intrebari la care nu stii sa raspunzi. Nu-i spune ca criza inseamna ca nu mai poate sa se bucure de dulciurile preferate! sau Nu-i spune copilului tau ca criza inseamna ca nu are voie sa se bucure de ce ii place! sau “Exista unele intrebari la care copiii tai trebuie sa afle raspunsul cand “o sa creasca mai mari.” Lasa-ti copilul sa invete ce e criza din cartile de istorie si nu din experienta copilariei! sau ca sa fie si mai dur-poate: Tie, copilaria in comunism ti-a lasat un gust amar si o ura pentru privatiuni. Copilaria in criza poate avea aceleasi efecte. Ai grija de copilaria celui mic! (or smth like that).

Si brand-ul/produsul  iese din criza, mizand chiar pe criza si pe efectele ei negative, ceea ce mie mi se pare “cool” si mai mult, face si un lucru bun, oferind dulciuri copiilor (da, stiu, strica dintii deci de fapt e un lucru rau…oh, can it, kids eats sweets like there’s no tomorrow and u know it and also enable it).  Bineinteles, nu se potriveste oricarui produs, dar eu am pornit de la exemplele unor publicatii si pentru ele treaba cu dulciurile e potrivita.

Later Edit (/Disclaimer): Am pornit de la ceva si am ajuns la alte lucruri.

1. Nu stiu daca strategiile respective target-eaza iesirea din criza. dar in viziunea mea, chiar daca nu sunt, se preteaza ca astfel de strategii.

2. Post-ul asta urmareste de fapt expunerea ideii personale de strategie de criza:)